Republica Danga

„ Danga nu e, adică e pretutindeni. Este o insulă, compusă din pulberea unei planete îndepărtate, unde legile fizicii terestre nu sunt chiar atât de riguroase. Aici nu se știe prea bine dacă oamenii mint, visează, sau trăiesc cu adevarat „


Pareri, Comentarii, Replici

Distribuiţi
avatar
The Dude

Mesaje : 5173
Puncte : 5294
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Pareri, Comentarii, Replici

Mesaj Scris de The Dude la data de Lun Mar 21, 2016 7:26 pm

...mai, mai, mai..... suparare

vorbeam de categori sociale si nu de indivizi......in divizi care intr-adevar exista strict functie de educatie, caracter deprinderi....si nu de meseria profesata...cum bine zici...

Categoriile....trasaturile lor dominante, pretentiile lor direct sau indirect formulate.


In fine, tagma medicilor trece prin momente grele zilele astea, asa ca nu am sa ma mai iau de ei....(insa la cate injectii/perfuzii mi-au facut in ultima vreme, lucrurile nu se pot opri aici intre noi..)


avatar
The Dude

Mesaje : 5173
Puncte : 5294
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Pareri, Comentarii, Replici

Mesaj Scris de The Dude la data de Mier Mar 23, 2016 9:00 pm

Kavarna a scris:

Haitfull Eight e un blockbuster judecand dupa incasari. De ce spui ca e un esec ?? Tarantino s-a raportat mereu numai la public, asa ca din punctul lui de vedere filmul asta e un succes



Ba nu s-a raportat la public....ca nu-i tampit. S-a raportat la mecanismele care controleaza publicul: un scenariu bun, actori pe val, imagini socante, echipa beton, buget mare. La inceput a avut producatori exigenti...N-a avut loc sa se "exprime" incorsetat intre ei si cineastii de valoare care i-au fost impusi. Pe masura ce a devenit notoriu a putut sa atraga si investitori mai putin pretentiosi...atunci a putut sa arate ce (nu)poate cu adevarat.

Ia de pilda filmul in chestiune. In scenariul original, scena finala, Daisy Domergue ajunge in posesia unei arme si...dar uite cum trebuia sa fie:

Daisy frees herself from John Ruth's handcuffs, grabs Warren's gun, crawls over to him and shoots him three times between the eyes, finally killing him. Meanwhile, Mannix and Jody exchange gunfire, hitting each other with bullets until Jody falls back in the basement dead. Daisy sneaks up at Mannix and faces him with the pistol; Mannix suddenly grabs John Ruth's Winchester rifle and shoots her dead. Oswaldo continues to roll around the floor until he stops moving and dies. Finally, Mannix, shocked and fatally wounded, drops the rifle, limps over to Sweet Dave's chair, climbs in and waits to die alone as the roaring of the winter blizzard continues on from the outside.

....cum ti se mai pare alegerea lui tarantino acum ???


Mie  ??...la fel ca in comentariul publicat pe care tu il critici..
avatar
Kavarna

Mesaje : 1202
Puncte : 1257
Data de inscriere : 17/02/2015
Varsta : 37

Re: Pareri, Comentarii, Replici

Mesaj Scris de Kavarna la data de Mier Mar 30, 2016 4:24 pm

suspiciune mmmda, ar fi fost mai interesant, ca Daisy mi s-a parut si mie din alt film, insa eu tot cred ca nu e atat de rau haitful eight
avatar
The Dude

Mesaje : 5173
Puncte : 5294
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Pareri, Comentarii, Replici

Mesaj Scris de The Dude la data de Sam Apr 02, 2016 12:40 pm

...fiecare cu parerile sale....Cand insa discutam despre incadrarea unei pelicule intr-un context, sunt necesare si argumente...



Kavarna a scris:

JFK este valoros doar prin subiectul abordat. Unde ar fi meritul lui Stone in afara cinematografiei, care e aproape identica si in Natural Born Killers si in The Doors. De ce nu ar fi moment cheie scena finala cu tribunalul, care mie imi pare o incununare a intregului efort ?


Nu cred....Subiectul e atat de tocit, incat lumea chiar il evita...A dat prea mult si a devenit obositor si perimat...Adica asa zicea piata la momentul lansarii JFK...Sigur, Kevin Costner aflat la apogeu a adus multa lume in sala....La fel si Stone...Apoi a fost reactia presei....Audienta in cazul asta din asta s-a constituit.


Daaaaa, le style c'est l'homme..asa crede Oliver Stone ca se fac filmele ce comenteaza intamplari istorice....si nu-i deloc o alegere proasta...Imprumuta masiv de la Serghei Eisenstein, Elem Klimov...dar si personalizeaza puternic. Efectul ??? e ca proiectia te tine cu sufletul la gura atata amar de minute...nu faci nici pipi.

Scena finala e fara indoiala cea mai spectaculoasa...dar.....In economia filmului inseamna doar un resume...un corelar pentru spectatorul ce nu s-a putut concentra indeajuns...Nu cred ca cineva in America se poate adresa asa unei curti cu jurii...nici macar in New Orleans...E un mesaj comunicat pe șleau...in termeni populari...De aia e captivant.



In fine, filmul asta e chitibusit pana la cel mai neinsemnat detaliu (am in vedere aici ultimul nasture de la camasa lui Jim Garrison, care atunci cand este deschis, semnifica ceva)....Costumul ocazional alb (adevar, puritate), fumatul pipei (asociat inteleptciunii), tonul academic (Clay) opus celui vulgar (Ferrie), fundalul institutional si sobru (previne alunecarea in telenovela)....

Du-te sa vezi filmul asta ori de cate ori ai ocazia, mafrend....
avatar
Articon

Mesaje : 470
Puncte : 476
Data de inscriere : 13/07/2015

Re: Pareri, Comentarii, Replici

Mesaj Scris de Articon la data de Sam Apr 02, 2016 10:46 pm

ok

M-am indragostit de filmul asta !...Si de tine Dude, ca mi l-ai facut cadou.. Wink
avatar
The Dude

Mesaje : 5173
Puncte : 5294
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Pareri, Comentarii, Replici

Mesaj Scris de The Dude la data de Dum Apr 03, 2016 7:17 pm

ulala


...sper ca sotul tau sa nu aiba nimic impotriva afirmatiilor de gen....ouups


ma bucur ca ti-am putut fi de folos si astept in continuare o participare mai sustinuta a ta pe acest forum...caci ai atat de multe sa ne spui yeeees
avatar
The Dude

Mesaje : 5173
Puncte : 5294
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Pareri, Comentarii, Replici

Mesaj Scris de The Dude la data de Joi Apr 14, 2016 8:47 am

Omagiindu-l pe regretatul Alex. Leo Șerban, de la moartea căruia s-au împlinit pe 8 aprilie 5 ani, Marius Chivu amintește că acesta "renunţase la critica de film cu cîţiva ani înainte de a muri”. Un motiv al renunțării lui, citat aprobator de Chivu, ar fi fost că în epoca Internetului, unde orice neavenit poate avea propria tribună de la care să vorbească, “reflecția specializată asupra filmelor”, “critica propriu-zisă”, ar fi fost pe cale de dispariție din spațiul public; în viitor, ea ar urma să nu mai supraviețuiască decît în spații academice, asemuite de a.l.ș. unor rezervații.

Poate ar merita ținut cont de faptul că, la vremea cînd îmbrățișase această poziție, Leo își încheia sau se pregătea să-și încheie socotelile nu doar cu critica de film, ci cu o bună parte din viața lui de pînă atunci. Merită ținut cont de acest fapt cu atît mai mult cu cît povestea asta cu Internetul care a alungat din spațiul public “critica propriu-zisă” nu e și n-a fost niciodată chiar așa. Departe de a-i închide definitiv în rezervația academică, Internetul e cel care le-a permis multor specialiști eminenți (exemplar e cazul lui David Bordwell) să iasă din “rezervație”, accesînd un public mai mare decît cel de care avuseseră parte pînă atunci. Tot Internetul le-a oferit tribune noi, vieți noi, unor teoreticieni și critici ca Michel Chion, Jonathan Rosenbaum și mulți alții, care activaseră decenii întregi în presa tradițională. Și tot Internetul a consacrat numeroși autori care nu aveau și nu avuseseră nici patalama academică, nici vreo tribună în presa tradițională, dar care aveau lucruri valabile de spus. Sigur, numărul celor care au ceva util de spus pe Internet e incomparabil mai mic decît al celor care n-au, dar la fel stăteau lucrurile și cu deținătorii de tribune în presa tradițională – numărul celor care aveau ceva util de spus era infim pe lîngă al celorlalți. (Și, chiar și în cazurile în care accesul la o tribună se datora unor merite deosebite, pe lîngă merite mai fusese de obicei nevoie și de noroc – norocul unor întîlniri deschizătoare de uși, norocul de a fi persoana potrivită la locul potrivit.)

În fine, ideea e că, pentru cine caută reflecție serioasă despre cinema, accesul la ea este azi mult mai simplu, iar oferta – incomparabil mai variată decît înainte de epoca Internetului. Sigur, cunoașterea altor limbi în afară de română – în special a englezei – e un mare avantaj. Dar nici dacă ne limităm la autorii români nu se poate spune că situația e mai rea în epoca Internetului decît în epoca tiparului. La cîte tribune din presa tradițională românească se făceau comentarii cinefile la fel de sofisticate ca pe blogul lui Cinesseur? Ce fac Andrei Șendrea și Irina Trocan (aceasta din urmă inclusiv pe platforme online internaționale, scrise în limba engleză, ca “Fandor” sau “Photogenie”), dacă nu "critică propriu-zisă"? Și am vorbit doar de critică jurnalistică, nu de critică academică, la rîndul ei reprezentată performant de Christian Ferencz-Flatz sau – scriind în limba engleză – de Constantin Pârvulescu.

Deci, contrar clișeului, “critica propriu-zisă”, reflecția serioasă despre cinema, nici n-a murit, nici nu s-a retras din spațiul public, nici pe plan internațional și nici măcar în România. Pe moarte (sau, în orice caz, în stare proastă) e doar funcția de cronicar-personalitate, înțeleasă ca poziție salariată la o publicație și ca avînd de-a face cu sfătuirea cititorilor-consumatori în privința produselor filmice de pe piață care merită o investiție de bani și timp. Asta, într-adevăr, s-a dus: a avea o voce cu personalitate nu mai înseamnă mare lucru – e plin Internetul de voci și de personalități; iar la nivelul de consumer advice, cronicarul nu poate rivaliza cu notele de pe IMDB, cu forumurile de discuții dedicate unui anumit film, gen etc. Înțeleasă așa, treaba e, într-adevăr, pe moarte. Numai că treaba criticului înseamnă mai mult de-atît. Și ea merge mai departe.



Andrei Gorzo

Vizitator
Vizitator

Re: Pareri, Comentarii, Replici

Mesaj Scris de Vizitator la data de Mar Mai 10, 2016 12:42 pm

Dude, multumesc pt ..pisici ! Da' , sincera sa fiu , preferam ..caini ! daaaaa Is rea ? Is !
avatar
The Dude

Mesaje : 5173
Puncte : 5294
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Pareri, Comentarii, Replici

Mesaj Scris de The Dude la data de Mar Mai 10, 2016 3:15 pm

Nu era pentru bietele animale, ci pentru starea de spirit !!


Oricum, uite trei bucati de pe vremea mea:

avatar
Sfatuitorul
Admin

Mesaje : 812
Puncte : 933
Data de inscriere : 13/02/2015
Localizare : Bucuresti

Re: Pareri, Comentarii, Replici

Mesaj Scris de Sfatuitorul la data de Lun Iun 13, 2016 2:15 pm

Free Air a scris:"Dude, l-ai vazut tu pe ala de Tarantino si e misto?"
avatar
The Dude

Mesaje : 5173
Puncte : 5294
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Pareri, Comentarii, Replici

Mesaj Scris de The Dude la data de Mar Iun 14, 2016 8:28 am

Da ma...l-am vazut si l-am si comentat...la Du-te si vezi de aici - Mesaj n°54
Re: Du-te si vezi....

Free Air

Mesaje : 22
Puncte : 24
Data de inscriere : 26/07/2015
Localizare : Bucuresti

Re: Pareri, Comentarii, Replici

Mesaj Scris de Free Air la data de Mier Iun 15, 2016 12:08 pm

Sfatuitorul a scris:
Free Air a scris:"Dude, l-ai vazut tu pe ala de Tarantino si e misto?"
De c e imi stergeti mesajele, postez prea multe?
avatar
The Dude

Mesaje : 5173
Puncte : 5294
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Pareri, Comentarii, Replici

Mesaj Scris de The Dude la data de Mier Iun 15, 2016 12:52 pm

He, he, he.....Nu l-a sters nimeni frate. A fost doar mutat.
Cronica de film e un fel de monolog, nu o tema de discutii.
Discutiile legate de ce se scrie acolo, se poarta aici.

In Republica nu exista cenzura, doar un pic de ordine si atat.
avatar
Sfatuitorul
Admin

Mesaje : 812
Puncte : 933
Data de inscriere : 13/02/2015
Localizare : Bucuresti

Re: Pareri, Comentarii, Replici

Mesaj Scris de Sfatuitorul la data de Mier Iun 15, 2016 2:21 pm

Scuze Free Air, eu am actionat la comanda (politica).
Asa mi-a cerut autorul, asa am facut; e si la regulament.
avatar
Kavarna

Mesaje : 1202
Puncte : 1257
Data de inscriere : 17/02/2015
Varsta : 37

Re: Pareri, Comentarii, Replici

Mesaj Scris de Kavarna la data de Mier Aug 03, 2016 11:20 am

Articon a scris:Poate ca sunt eu mai cotoroanta de felul meu, dar de ce ai renuntat la rubrica de Picanterii ??
Mie imi parea tare interesanta si cred ca nu-s singura.

Pe "Du-te si vezi" e embargou.
Comentariile se publica aici.
Sper sa nu te superi pe mine.
avatar
The Dude

Mesaje : 5173
Puncte : 5294
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Pareri, Comentarii, Replici

Mesaj Scris de The Dude la data de Mier Aug 03, 2016 3:28 pm

..embargou ???...

Mai degraba o dorinta a autorului in scopul pastrarii unei continuitati a topicului...


***

Nu a fost o decizie, ci doar o scapare pe care m-am si grabit sa o corectez.

Merci de atentionare !

yeeees
avatar
Articon

Mesaje : 470
Puncte : 476
Data de inscriere : 13/07/2015

Re: Pareri, Comentarii, Replici

Mesaj Scris de Articon la data de Lun Sept 25, 2017 9:16 am

Aseara am vazut la HBO "Ana, mon amour" a lui Netzer si am ramas cu un sentiment tare ciudat. Stiu ca sunt lucruri pe care nu le-am priceput, desi mesajul imi este destul de limpede...

Dude, vrei sa comentezi ?
avatar
The Dude

Mesaje : 5173
Puncte : 5294
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Pareri, Comentarii, Replici

Mesaj Scris de The Dude la data de Lun Sept 25, 2017 9:46 am

Mai, dupa opinia mea nu are subtilitatile la care face aluzie. L-am vazut inainte de premiera, la UNATC si am inteles chiar din aprecierile celor de specialitate ca filmul nu e prea bine cotat la capitolul asta.

Am mai priceput ca e musai sa citesc cartea (scenariul e inspirat dupa un roman de Cezar Paul-Bădescu) si am facut asta atunci.

E o productie foarte buna insa si are un montaj de exceptie.
Mi-am propus sa scriu despre el la "du-te si vezi"
avatar
Autentikov

Mesaje : 280
Puncte : 288
Data de inscriere : 19/05/2017

Re: Pareri, Comentarii, Replici

Mesaj Scris de Autentikov la data de Mier Sept 27, 2017 4:08 pm

Spre deosebire de "Pozitia Copilului" mie, filmul asta mi s-a parut corect oglindit de critica.
Mi-am propus insa sa il revad.

Pana atunci astept cronica de aici nesigur
avatar
Articon

Mesaje : 470
Puncte : 476
Data de inscriere : 13/07/2015

Re: Pareri, Comentarii, Replici

Mesaj Scris de Articon la data de Joi Sept 28, 2017 12:05 pm

Pozitia Copilului nu-i un film prost.
Reclama toatal aiurea care i s-a facut l-a defavorizat, si pe el si pe autor.
avatar
Articon

Mesaje : 470
Puncte : 476
Data de inscriere : 13/07/2015

Re: Pareri, Comentarii, Replici

Mesaj Scris de Articon la data de Vin Mar 16, 2018 12:25 pm

Vreau si eu The Shape of Water (2017).
se poate ?
avatar
The Dude

Mesaje : 5173
Puncte : 5294
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Pareri, Comentarii, Replici

Mesaj Scris de The Dude la data de Vin Mar 16, 2018 5:44 pm

Da. Urmeaza in curand.
Mai trebuie sa il revad insa caci am certitudinea ca prima vizionare nu a fost una corecta.
Am cazut prada povestii si mi-a scapat limbajul... ceea ce in treacat fie spus este la randul ei o mare realizare.
avatar
The Dude

Mesaje : 5173
Puncte : 5294
Data de inscriere : 17/02/2015

Re: Pareri, Comentarii, Replici

Mesaj Scris de The Dude la data de Lun Iun 04, 2018 10:33 am

Nu mă atinge-mă/ Touch Me Not al Adinei Pintilie a fost conceput ca un hibrid de documentar și ficțiune (în care părțile nu sunt întotdeauna ușor de delimitat) și ca o experiență terapeutică atât pentru participanți (nu în ultimul rând pentru Pintilie însăși), cât și, potențial, pentru spectatorii care acceptă să se deschidă față de acest film. Temele sunt confortul în propriul corp, confortul față de corpurile altora, împăcarea cu propria sexualitate, împăcarea cu sexualitățile altora. Suntem invitați să urmărim mai multe personaje ale căror fire narative se derulează uneori în paralel, pentru ca alteori să conveargă. Prima, în ordinea apariției, este Laura (Laura Benson), o femeie de circa 50 de ani, care nu suportă să fie atinsă de bărbați și, ca urmare a acestei fobii, a pornit într-un fel de odisee sau quest terapeutică. Pe parcursul filmului are întâlniri cu trei lucrători sexuali: un gigolo (Georgi Naldzhiev) căruia îi cere numai să se masturbeze în fața ei, pentru ca după plecarea lui să-și îngroape fața în așternuturile pătate de el; o persoană transgender, Hanna (Hanna Hofmann), care prin discuții amicale încearcă s-o aducă pe calea împrietenirii cu propriul corp; și un specialist (Seani Love) în deblocarea psihică pe calea durerii corporale.

Imediat după ce ne face cunoștință cu Laura, Adina Pintilie ne invită să asistăm la o ședință de terapie de grup în cadrul căreia unui bărbat numit Tomas (Tómas Lemarquis) i se cere să atingă fața unui alt bărbat, Christian (Christian Bayerlein) și să exprime verbal ce-a simțit. În continuare, atât Tomas, cât și Christian se vor impune, alături de Laura, ca personaje importante. Tomas n-are pic de păr – alopecia universalis a făcut să-i cadă tot când avea 13 ani. Cât despre Christian, acesta suferă de atrofie musculară spinală: membrele îi sunt deformate, dinții de sus îi sunt ieșiți în afară și saliva îi curge din gură. Cu toate acestea, el a învățat să-și accepte corpul și să se bucure de el – nu în ultimul rând făcând sex cu soția lui, Grit (Grit Uhlemann).

Aceste personaje au grade diferite de ficționalitate, respectiv de realitate documentară. La capătul documentar al spectrului stă Christian, cu realitatea incontestabilă a atrofiei lui musculare spinale. Pe de altă parte, Tomas e jucat de un actor islandez profesionist (vedeta filmului Nói albinosul, prezentat cu succes la TIFF în 2003); alopecia lui o fi ea reală, dar love-story-ul (narat eliptic) pe care-l trăiește pe parcursul filmului e, în mod clar, structurat (scenarizat, regizat – tot tacâmul) după regulile ficțiunii – fata îl părăsește, el o caută și până la urmă dă de ea într-un sex club, privind-o cum domină un bărbat (încălecând pe fața lui, scuipându-l în gură etc.) înainte de a-l lăsa pe acesta s-o domine la rândul lui printr-un pic de strangulare. (Și ea e jucată tot de o actriță profesionistă – Irmena Chichikova; nici măcar n-o cheamă la fel ca pe personajul ei – Mona.) Cât despre Laura, aceasta e jucată tot de o actriță profesionistă. (Cel mai faimos film în care a apărut e ecranizarea din 1988 a lui Stephen Frears după Legături periculoase.) Seria de secvențe în care ea își vizitează la spital tatăl bătrân și bolnav, privindu-l în tăcere, cu reproș și încordare (ni se dă de înțeles că bătrânul e responsabil, într-un fel sau altul, de actualul ei blocaj în relațiile cu bărbații), sunt printre cele mai evident-scenarizate și evident-regizate din film. Cu ocazia ultimei vizite, e posibil ca Laura să-și decupleze tatăl de la aparate – un adevărat climax melodramatic, deși punerea în scenă e ambiguă. În orice caz, Laura pare după aceea să se fi eliberat, să fi început să se vindece: bărbatul în fața căruia alege să se dezbrace este tocmai Tomas, pe care pusese ochii mai devreme (spațiul în care e internat tatăl ei părând să se învecineze cu spațiul în care se întrunește grupul lui de terapie). Satisfacția formală pe care o oferă convergența lor împinge filmul și mai tare pe terenul ficțiunii. Această recunoaștere de către privitor a importantei lui dimensiuni ficționale riscă să lase filmul întrucâtva diluat; autoprezentarea lui ca experiență terapeutică de grup își mai pierde din forța de convingere.

Therapy-talk-ul este non-stop în acest film; secvență după secvență vine în valuri-valuri. Lucrurile au loc într-un euro-nicăieri generic-modern: saloane de spital, clădiri de birouri, colțuri de stradă, terenuri de construcție care ar putea fi oriunde în Europa. Se vorbește în limba engleză, cu accente de diverse proveniențe. În majoritatea secvențelor stau de vorbă câte două personaje, nu o dată așezate pe canapea. Indiferent ce-și sunt acestea – și pot fi amanți, sau pot fi unul lucrător sexual, celălalt client -, conversația tinde să ia forma unei ședințe de terapie. Ce-ai simțit? Am simțit așa și pe dincolo. Și ce-ai mai simțit? Teamă de furia mea. Nepunând la socoteală răcnetele pe care Laura e încurajată să le scoată în scop terapeutic, nimeni nu ridică vreodată vocea. Toți vorbesc la fel – blând, murmurat, ca niște hipnotizatori. Dimensiunea sonoră a filmului, vătuită, capitonată, se asortează la dimensiunea abstractă a spațiilor sale.
O vedem uneori pe regizoare însăși, făcând terapie cu Laura și totodată autochestionându-se („De ce sunt eu în dormitorul tău?”). Inițial, Pintilie îi vorbește Laurei doar de pe ecrane, și tot de pe ecrane o supraveghează – solemnă, cu o compasiune încercănată (cu ceva din Maria Falconetti în Patimile Ioanei d’Arc). Dat fiind felul oarecum mecanic-literal în care Pintilie pare să înțeleagă autoreflexivitatea, obligația ei ca regizoare de a se expune odată cu personajele, de a se autoexplora și de a se face vulnerabilă odată cu ele, e previzibil că, la un moment dat, Pintilie va încerca să facă schimb de roluri cu Laura. Astfel, Laura este cea care ajunge să o privească de pe monitor, în timp ce ea încearcă să se pună în locul Laurei, să-i simtă „frica de a fi privită, frica de a fi judecată”. Iar mai târziu, Pintilie ține un monolog în care dezvăluie ceva intim despre ea: tot un blocaj, și unul având de-a face, ca al Laurei, cu unul dintre părinți (acești suspecți de serviciu), dar mult mai puțin sever decât la Laura. În fine, tot așa cum vina pe care o poartă tatăl Laurei pentru blocajul ei e lăsată vagă în film, ceea ce povestește Pintilie despre relația cu propria mamă sună generic.

În pofida Ursului de Aur primit la Berlin, Nu mă atinge-mă nu a entuziasmat nici pe departe critica internațonală, iar relativa răceală a acesteia nu e foarte greu de explicat și nici de împărtășit. În unele momente, aproape că am putea fi într-o parodie de film european de artă. De pildă, prima secvență, cu Laura și gigoloul non-comunicând și non-copulând într-unul dintre numeroasele non-spații ale filmului. Ea: „Pot să-ți pun câteva întrebări?” El: „De ce? Simți nevoia să vorbești?” Ea: „Voiam să te cunosc mai bine.” Și amândoi cu fețe grave, și amândoi făcând pauze studiate (de parcă ar număra secundele) între replici, și cuvintele lor vibrând în mediul sonor vătuit, și în cadre mult alb. Perdele albe flutură artistic în fața canapelei pe care Adina Pintilie i se alătură Laurei Benson ca să-i vorbească despre mama ei. În general, descrierile făcute acestui film au exagerat caracterul lui experimental și greu clasificabil. E un film de artă cu componente non-ficționale (ținând în primul rând de participarea lui Christian) și componente ficționale (unde cele dintâi au inclusiv rolul de a le contamina pe cele din urmă cu un „efect de real”) și cu o serie de mesaje pozitive, generoase, transmise – trâmbițate – foarte explicit și insistent: trebuie să ne racordăm mai bine la propriile corpuri; „nu e nimic ciudat în sexualitate”; „spune-mi cum ai fost iubit și o să-ți spun cum iubești”; dragostea e dificilă și de multe feluri. E un film foarte pătruns de solemnitatea învățăturilor pe care le are de transmis: oriunde ar ajunge personajele, conduse de quest-urile lor (și până la urmă ajung mai toate la sex club, unde unii se iubesc tandru sub o lumină caldă, în timp ce alții fac chestii implicând frânghii, bice și costume speciale, în doi, în trei, în câte-câți vrei, în unghere întunecoase sau sub strobo-pâlpâiri hardcore), quest-urile respective nu sunt privite niciodată ca prilejuri de chicoteală, de dat coate sau de salivări lubrice. Privirea este uneori clinică, uneori tandră, frecvent calofilă, mereu bine intenționată, niciodată aprinsă de umor. Din cauza sau datorită temelor sexuale și mai ales Ursului de Aur, acestui film i se va acorda pe termen scurt mai multă importanță decât ar justifica meritele sale ca experiment artistic și/sau terapeutic.




Multumiri speciale domnului Andrei Gorzo pentru randurile de maai sus.[Vatra, nr. 4-5/2018]

Continut sponsorizat

Re: Pareri, Comentarii, Replici

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


    Acum este: Vin Iul 20, 2018 7:50 am